“Eu nu știu să trăiesc altfel!”
Sunt nepoată și strănepoată de preoți, ctitori de biserici, unul în Pitești, Biserica veche, Sfântul Vasile, și, celălalt, în București, Biserica Sfântul Andrei.
Am copilărit lângă bunicii mei și am stat împreună până la 18 ani. Deci…, eu așa sunt și așa exist, nu știu altfel: sărbătorile vieții sunt sărbătorile sufletului meu. Le aștept cu emoții de fiecare dată, cu dragoste și respect, cu credință și smerenie, reale, nu false. Eu chiar știu ce înseamnă asta. Cele trei sărbători ale vieții mele sunt Paștele, Crăciunul și Floriile. Paștele și Crăciunul sunt esența existenței noastre, a omului. Nu există sărbătoare mai mare decât sărbătoarea Domnului nostru Iisus Hristos. Nu țin tot postul, postesc miercurea, vinerea și Săptămâna Mare. Înroșesc ouăle joia, când sângele Domnului a înroșit ouăle din coșul Mariei Magdalena, care se afla la picioarele lui. Numai roșii, nu galbene, nu verzi, nu albastre, nu pictate, Nu cu mărgele. Nu ne jucăm cu sângele Domnului. Ne putem juca oricând în restul timpului. Sâmbătă fac cozonacii și pregătesc mâncarea. Numai miel. Este jertfa noastră, așa cum Mântuitorul s-a jertfit pentru noi. Merg la Denia Mare de joi, cele douăsprezece Evanghelii, și la Prohod, unde, dacă nu mi se face rău, cânt toată slujba. Nu mormăi, nu cânt în gând, nu asist, ci cânt cu toată puterea pe care o mai am toată slujba. Uneori, aproape leșin, dar, totdeauna am putut sfârși slujba. Sigur trec și pe sub masa pe care este epitaful Mântuitorului. Nu îmi este frica să sărut picioarele Mântuitorului, nu mă îmbolnăvesc, nimeni nu s-a îmbolnăvit la biserică. Sâmbătă noaptea merg la Slujba Învierii, unde, cânt cu toată puterea mea, Hristos a Înviat ! Nu mormăi, nu cânt în gând , nu tac, nu sunt spectator. Nu râd și nu vorbesc. Sunt înconjurată de oamenii pe care îi iubesc cel mai mult. Nu stau la biserică până dimineața, nu iau Paști, pentru că nu sunt destul de curată sufletește pentru asta. Venim acasă și ne așezăm la masa pe care am pregătit-o întru Slava și bucuria Învierii Mântuitorului. Nu este chef, nu petrecem, ne bucurăm. Hristos este printre noi, este cu noi, iar toată osteneala mea a fost întru Slava Lui. A doua zi, împart din tot ce am pregătit. Dumnezeu este rațiunea existenței noastre. Oriunde m-aș afla, mă întorc acasă pentru această sărbătoare. Este modul meu de a mulțumi pentru toate darurile pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra mea. Așa am trăit de când mă știu. Nu știu să fac altfel. Tot ceea ce fac și tot ceea ce pregătesc este mica mea jertfa pentru El. Dumnezeu este adevărul, calea, adevărul și viața.
Etichete: flora nastase, paste
Comentariile sunt închise