Blog

O femeie cât o mie și una de poveşti. Nu mai există alta ca ea și nu va mai exista. A alergat singură pe un culoar pe care alții mai aleargă și acum și tot nu au ajuns…

A început ca manechin la APACA, unde director al fabricii, pe partea de creație, era unchiul meu, Gheorghe Ciorăscu. Îmi amintesc cum mergeam în secție la prototipuri și îmi făcea haine unicat. Mi se părea o zeiță!

Era blândă și frumoasă ca în povești. Unchiul meu a iubit-o foarte mult. A avut încredere în ea și i-a dat pe mână secția de creație. Cred că Zina avea atunci în jur de 25 de ani. Apoi s-a deschis Casa de Modă Venus, care era, în adevăratul sens al cuvântului, o casa de modă! A trimis-o acolo, să conducă secția de creație și acolo a rămas până la final. O carieră demnă de un titan.

Acolo a crescut fiul ei frumos, Cătălin. Acolo Zina a format un colectiv de fete frumoase care, în modă, făceau aceasta muncă și o făceau cu seriozitate. Era foarte exigentă. A iubit fetele acestea ca pe proprii copii. Le-a sfătuit și le-a apărat pe toate. Munca ei era viața ei.

M-a ținut de mână la prima prezentare, în 1992, la Cercul Militar. Ea mi-a zis că pot. Și am putut.

Am avut o perioadă destul de lungă în care am fost foarte apropiate. Venea la masă la mine cu Stela Popescu, cu Ecaterina Oproiu, cu doamna Erbaşu. Ne întâlneam cu doamna Paula Iacob și Christine Valmy . Eram prietene bune cu Otilia Cornell, care locuia în Germania și la care am mers de multe ori.

Zina era toată numai suflet. Îmi amintesc că am avut multe discuții despre posibilitatea implicării ei într-o afacere proprie. M-am oferit să o susțin financiar. Nu a vrut. Nu o interesau banii. Trăia numai pentru creațiile ei.

Toată lumea o cunoștea și o iubea. Nu a refuzat niciodată pe nimeni. S-a dăruit fără cruțare oamenilor și muncii ei. Femei ca ea se nasc foarte rar. A plecat așa cum a trăit, cu demnitate și eleganță, fără să deranjeze pe nimeni. A construit multe destine. Drum drept și lumină, draga mea!

Flora Năstase